Închide ochii și lasă-ți respirația să se alinie cu tăcerea de dimineață când păsările încep să cânte în cor. Fiecare cumpăna de vânt care trecă prin frunze pare să-ți amintească că lumea există în afara grijii tale de astăzi. Starea aceasta de liniște nu e golăciune, ci o umbră blândă a vieții care continuă fără tine, încurajând îngerii din piept să zburde. Este momentul când gândurile încetinesc, iar mintea găsește locul ei în această iubire naturală a primei lumini.