Închide ochii și lasă-o pe blânda rugăciune să-ți fie prietenă-n tăcere, ca un cer de vară fără grabă. Ierburile aurii te învăluie într-o îmbrățișare caldă, ușoară ca o plapumă de lână purtată de vântul Dobrogei. O prezență pământeană te leagă de aceste meleaguri, străbunii tăi privind lin în liniște. Gândurile se așază ușor, ca zăpada topită sub lumina aurie a dimineții, lăsând doar pace și o iubire adâncă.