În adâncul tăcut al nopții de iarnă, gândurile se așază încet, ca o pătura de zăpadă peste malul Someșului. Notele blânde ale harpei purtă privirea spre un somn lin, în timp ce izvorul invizibil păstrează în fundal un puls cald și sigur. Spațiul nu pare rece sau pustiu, ci protector: desface tensiunea adunată într-o zi lungă și redă ritmul firesc al respirației. Aici, în Cluj, odihna devine mai adâncă, iar la trezire rămâne o stare de împăcare și echilibru.